Leapșă de la Andra:D

Între masa de dimineață și cea de seară, între două examene sau două sesiuni de învățare intense, înainte de orice și după orice… de fiecare dată mai… „merge un serial”. Și așa, îmi fac realitatea pachețel și îl ascund câte o oră, două sau, din păcate pentru ochii mei obosiți de pixeli trei, și, ronțăind mere, savurând căpșuni și cireșe sau iubita-mi ciocolată, mă las pradă drogurilor cotidiene în care, în mod paradoxal, acel „ca-n viață” te fură vieții puțin câte puțin și cu efecte pe termen lung.
În chef de umor și de conversații mother-daughter productive, ”The Gilmore Girls” se potrivește perfect. Shimbând canalul pe Prima, singurul loc în care a fost de găsit serialul copilăriei mele, într-o perioadă „primitivă”, „ED” îmi amintește de poznele copilului de acu 10 ani, dar care nu își pierd farmecul nici pentru ceea ce numeam eu atunci în mod eronat „oameni mari”. Sala de bowling, chipurile frumoase și melodia de început care îmi scapă în acest moment, îmi lasau de fiecare dată un sentiment de „mai vreau” care se vedea satisfăcut doar o dată pe săptămână, într-o sâmbătă fericită atât pentru mine, cât și pentru sora mea.
Și, ca să sărim pagini, ca orice student (mmm, scuzați, masterand) care știe că niciodată materia pentru examen nu poate fi acoperită integral, serialele mele nu sunt nici astăzi neglijate. Făcând un salt mare de la Sailor Moon, cu pisicuța ei neagră și adorabilă și fustițele cu pliuri albastre, la zilele toride de vară, îngropate în examene și pauze de seriale, îmi încântă azi privirea filme zilnice, culese după starea sufletească. Și nu, ”Ugly Betty” nu este o variantă bună, chiar dacă nu solicită nici măcar minimul de atenție pentru a înțelege ce se întâmplă, unde, cum și de ce…și te lasă să te îngrijești de „ale tale” în același timp.
În zilele în care umorul se lasă adoptat de parodie, una digerabilă și satisfăcătoare, „The desperate housewives” îți demonstrează că nu trebuie să fii la propriu „desperate” ca să ajungi soția cuiva, și nici stereotipica „housewive”, cu masa pusă și treburi prelungite zile întregi , traduse prin „d-ale casei”, ca să fii femeie. Umorul negru, cu crime și victime, și morala de la finalul fiecărui episod sunt copii fidele ale vieții noastre palpitante, cu experiențe negative din care culegi „fabule”, și pozitive, din care aduni bucurii. Și dacă tot veni vorba de crime, „The Mentalist” te coboară în lumea umbrelor, în care omorul e la ordinea zilei, dar a unei zile la care n-ai avea acces în mod normal decât prin știrile de la ora 5, morbide și violente. Și…se zvonește… că nu trebuie să fii „mentalist” ca să ghicești cine se crede Dumnezeu și omoară cu talent, ci doar un analist profund al lucrurilor care te înconjoară și te poți numi, pe drept cuvânt, detectiv.
Amatoare a iubirilor de la 16 ani, în care nu știi ce înseamnă „till death do us apart” și te învârți în cercuri în care fiecare poate fi iubitul oricui doar de dragul jocului, mă prinde câteodată „The O.C” în mreje, cu morale de familie și copii ce se vor oameni mari. Și nu, nu voi vorbi despre ”Gossip Girl”, care nu are nimic nou în program, ci doar ceva care te țintuiește involuntar în fața laptopului pentru încă și doar un episod. Corpuri frumoase, îmbrăcate în haine scumpe și urmărite de paparazii, cu episoade în care nu se mai știe niciodată „cine cu cine va rămâne”, dar care nu te împiedică să te dedici programului stereotip fără motive reale îndrăgit.
Combinație excelentă între romantism și acțiune, mit și realitate, “The Vampires’ diaries” este genul de serial la care trebuie să te uiți doar timp de un episod, după cum colegele mele dragi știu deja, pentru ca celelalte să fie „a must” într-un timp cât mai scurt posibil…
În căutare de sit-comuri reușite, nu aș putea trece fără regret peste „The big bang theory”, în care inadaptații social, cei doi prieteni genii, se luptă pentru teorii științifice și fete la fel de pasional și în care, în ciuda coeficientului de inteligență ce sare cu mult peste medie, se lasă vrăjiți de cântecele pentru copii (una mi s-a întipărit obsedant în minte: „Soft kitty, warm kitty, little ball of furr, sleepy kitty, happy kitty, pur pur pur:))”. Cu aceleași râsete pe fundal, „How I met your mother” te poartă virtual din relație în relație, întrebarea din titlu devenind aproape retorică pentru copiii așezați pe canapea, care ascultă nerebdători și adeseori enervați despre pașii tatălui lor prin viață, până la adevărata lor mamă.
Alunecând spre zone mai „medicamentoase”, „The Grey’s anatomy” apasă pe Enter spre o lume în care relațiile dintre oameni sunt la fel de importante ca fiecare caz șocant de boală prezentat și asigură un număr nelimitat de fani. „Dr House” nu se lasă mai prejos, ci te prinde în ghearele unor boli nemaiauzite, pe care Greg, ca într-un joc bizar în care nu există foarte multe reguli, le transformă în hobby, până „pasiunea” se tranformă în „leac” în fiecare episod.
Pe drumuri istorice „nepietruite”, perioada lutherană te prinde în mreje în „The Tudors”, în care se insistă în egală măsură pe aventuri, comploturi, lupte și personajele din umbră, care colorează istoria cu cariocă peste liniile care ar trebui să fie scrise convențional.
Prinsă între toate obiceiurile mele vechi și noi, înclin totuși balanța spre realitatea mea în defavoarea realității pe care o consum ca pe un spectacol, cu ciocolata în față… Aș prefera de 10 ori mai mult să sacrific episodul zilnic unei plimbări în Cișmigiul în care toridul se pierde în răcoare. Și? Ce zici? „Punem de-o plimbare?:>”

 

2 thoughts on “Leapșă de la Andra:D

  1. Adina

    Wow, ”The Gilmore Girls”, cat imi placea serialul asta cand eram mica…Am si uitat ca il urmaream in vacante:)) Nici nu mai stiu cum s-a terminat…de fapt, nu cred ca am vazut toate seriile.

     
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *