Nu sunt poet!
V-a păcălit privirea
Pe-un șir de puncte puncte
C-un suflu coerent…
Nu am idei,
Căci pleacă și nu vin
În urmă să-mi adape
Din muză…un crâmpei…
Nici rima nu e pură!
S-au strâns litere „nule”;
-Prietene-s pe față
Iar pe la spate… fură…
Ritmul e șchiop!
Câte-o silabă scurtă
Mai fuge de acasă
Căci „șeful” e… miop!
Nu-i strofa muzicală,
Căci notele timide
Croite printre rânduri
Nu se-ncropesc cu fală!
Și fără acestea-toate
Nici poezie nu e
Cu bold și cu „Desigur!”,
Ci cu speranță-n „Poate…”.
(acomentariu)
Incerc sa gasesc ceva mai multe cuvinte si ceva mai multe fraze ca sa descriu aceasta singura idee pe care vreau sa o exprim in continuare, dar pana la urma, inevitabil, se reduce pur si simplu la “Imi place!” (stiau aia de la Facebook ce stiau cand au facut butonul ala)
Acomentariu:)) Ce pot sa zic mai mult decat ca imi place cum suna acomentariu mai mult decat cum suna apoezie?>:D<
Aiurea 🙂 Fara o apoezie nu ar fi existat un acomentariu 😉
Si fara apoezie si fara acomentariu n-ar mai fi fost atat de amuzant acum:))
fain
Multumesc:)