Întotdeauna mi-am imaginat că jucătorii de poker sunt într-adevăr stăpâni pe ei înșiși, că pot sa disimuleze, să se ascundă în fața unei măști opace, a unei priviri care nu cedează informație, că pot să fie actori de dragul jocului. Alimentată și de filme în care, cu pipa sau cu trabucul în gură, figuri de cowboy așează calm cărțile pe masă, mi-am format o părere ușor exagerată despre jocul pe care mulți pot să-l joace, dar puțini pot să îl câștige.
Transferat în online, pokerul își pierde pentru mine toate caracteristicile de mai sus, nu mai atârnă de gesturi, de mișcări și nici de influența pe care o poate avea cunoașterea persoanei din fața ta, a cărei non-verbalitate poate fi ea însăși informație, doar pentru că se bazează pe istoria unui „împreună” în afara jocului. Dar asta nu este neapărat ceva negativ, întrucât așa totul devine mai ușor pe pista victoriei. Jocul își leapădă amintirile oamenilor palpabili în favoarea celor care, imparțiali și, poate, străini, petrec timpul împreună virtual, de dragul pokerului ca idee. Se împart cărți, se pariază, se pierde, se câștigă iar jocul continuă să fie rațiunea de a fi pentru cele câteva ore petrecute în fața unei mese virtuale de poker, tradus prin evadare, deconectare, uitare a problemelor de zi cu zi. Căci asta tind să fie jocurile online: o modalitate de a ne crea o viață paralelă, de a refuza voit realitatea plină de probleme, în fața unor imagini, idei, provocări, care stimulează imaginația într-o altă direcție, adunând satisfacții pe care nu le putem dobândi la fel de ușor în everyday life.
Ce anume tentează la jocul de poker atât de mult încât atrage aderenți într-un timp atât de scurt? Pe lângă plăcerea pură a jocului și a ideii de potențial câștig, este cu siguranță valabilă și dorința recunoașterii din partea celorlalți. Întotdeauna ne place să fim asociați unor idei pozitive, să atragem complimente, să ne diferențiem față de cei din jur. Câștigând, ne vom bucura, cu siguranță, nu numai de atenția celorlalți, ci și de autosatifacția pe care o atrage după sine victoria: aceea de a fi buni în ceea ce facem. Ei bine, pokerul este o metodă care implică mai mult decât recunoaștere: atrage, treptat, prieteni. Refuzând stresul unei zile obositoare la serviciu, ne dedăm conversației în timp real cu oameni diverși, inițial necunoscuți, ne stimulăm intelectul, imaginând metode ingenioase de câștig, ne lăsăm pradă plăcerii jocului care ne aduce, chiar dacă virtual, împreună.
Ca o concluzie personală, pokerul este mai puțin un scop în sine, și mai mult un mijloc: acela care aduce bună dispoziție.
Acest articol participă la concursul organizat de 45 BetBlog, de care am aflat de la Blogatu.

0

0