Egoism… Nu vreau să mă împart, nu vreau să mă exprim, nu vreau să mă uit. Azi nu vreau să mai ascult ce au alții de spus despre ei înșiși, deși în 99 % din cazuri fac asta cu plăcerea de a ajuta un pic. Gândesc limitat azi, într-un cerc zăvorât pe dinăuntru, în care îmi găsesc gândurile mele despre mine atotsuficiente.
Nu invit la discuție, nu salut, nu mă simt prost când nu mi se răspunde. Nu mai vreau.
Nu-ul mi-a devenit prieten bun în cercul meu. L-am pus paznic la ușă și își face treaba mai bine decât credeam.
Nu sunt azi eu cum mă știi, nu zâmbesc pereților ca să pară mai prietenoși, nu ridic din umeri când mi se zice ceva ce nu înțeleg, ca mai apoi să râd de una singură în spatele mânecii trase un pic, pentru că e prea scurtă.
Nu am idei despre voi, s-au risipit când le-am făcut loc ideilor mele, alea seci și fără inițiativă.
Nu am credit să vă mai iubesc azi, nu așa ca de obicei, cu gândul la îmbrățișări caraghioase în plină stradă și la vin fiert în parc pe banca rece.
Nu vreau să fiu sinceră, nu vreau să fiu diplomată, nu vreau să aleg, nu vreau să cad, nu vreau să accept. Sunt sinceră doar cu mine însămi pentru câteva clipe și asta îmi ocupă tot arsenalul de sentimente care inițial erau menite vouă…
Nu am astăzi răspunsuri… Nu!
Nu am putere să lupt cu Nu-ul de la ușă, pentru că l-am rugat să nu mă lase să mă răzgândesc și a acceptat.
Nu mai cânt. Nu am azi acces la muzică. Aici acustica e moartă… și oricum muzica mă face prea repede să mă gândesc la voi…
Nu mai scriu cuvinte complexe. Nu mai am. Mai sunt vreo două care bat la ușă fără folos, dar mă fac că nu le aud… că doar azi nu mă oprește nimeni.
Nu vreau să dorm. Visele mă slăbesc. Nu pot să aleg în vis să rog Nu-ul să stea la ușa mea. M-ar fenta cu siguranță și m-aș trezi iar gândindu-mă la voi.
Nu există azi excepții. Nu există decât NU și asta mă ajută să fiu egoistă…măcar acum, pentru atât de puțină vreme.
Nu citesc decât ce vreau…pe sărite, alegând cuvintele simple și cu tentă egoistă. Azi pot!
Nu știu azi să fiu coerentă. Nu am răbdare. Acum am dreptul să mă prefac în cine vreau și să cred că sunt cine vreau.
NU știu să-mi vând problemele la kilogram. Azi am uitat să cântăresc și le confund. Le-am făcut ghem și le-am dat gândurilor să le digere în spatele ușii.
Azi nu mai plâng. Lacrimile întotdeauna se leagă și de ceilalți, iar egoismul meu trebuie să fie greu și dedicat.
Azi sunt eu și atât. Eu în cerc. NU, mint! Sunt eu cu NU. Și nu mă întrebați de ce sunt singură… Singurătatea e relativă și poate fi mai plină câteodată când ușa cercului meu se deschide spre voi.
Azi nu împart, azi nu alin, azi nu accept, azi nu mă vând.
Azi sunt și atât… Iar Nu-ul e la ușă…

0

0