Chipuri crispate a râs cu coatele pe masă și cu umerii zguduiți. Ochii ațintiți spre sursa întregii bunei dispoziții și bucuria de a fi împreună în jurul unei mese de, citez, „sufragerie”, de parcă am fi făcut asta atât de des încât acum e doar o obișnuință cu gust amical.

Glume subtile și… mai puțin subtile… aruncate cu țintă și chef peste mâncăruri și haz d-ăla molipsitor și zgomotos, de care avem uneori atâta nevoie ca să simțim că trăim și că, poate, e început de weekend.

Trece timpul pe lângă noi, fără ca cineva să se uite la ceas, iar lumânările de pe masă cu aromă de „tămâie” luminează chipuri și ne încețoșează privirea. E frumos aici, lângă copia tabloului fetei cu cercel de perlă, și lângă geamul pe care nu știu ce are chelnerul de tot îl deschide. O fi crezând că e primăvară…

Avem „camera” noastră…Știm că era nevoie dacă tot e un one-man show inclus (cu gesturi și tonalitate bine puse la punct). Rezultatul e vizibil în zâmbetele chelnerilor care își fac treabă pe lângă noi și ne ascultă ca și cum nu ne-ar asculta sau ne dau sfaturi despre „prăji- prăjitură”, cum că „sunt mulți care împart”. Și da, tortul ăla de ciocolată care arată atât de bine poate fi împărțit doar pe stomacul plin…Cel gol ar cere de la două în sus.

După seri senine ca cea de azi, mă îndepărtez de toate filosofiile mele complicate și ajung la concluzii simple: avem nevoie de oameni „frumoși” în viață, de copii zâmbitori cu glume pe buze și îmbrățișări de revedere. Avem nevoie să ascultăm cum pune X lumea la cale, doar să ascultăm și să râdem; oricum am povestit atâta despre noi o viață încât e timpul să facem pauze constructive, făcând cunoștințe cu alte vieți. Și da, toate micile răutăți împărtășite despre cei care nu ne seamănă, micile bârfe ca cele spuse de coana Aurica peste gard, sunt cele care îți întăresc convingerea că cineva mai gândește ca tine pe lumea asta și că nu ți s-a părut doar ție că e adevărat când ai gândit așa prima oară.

Azi îi propun lumii mele să ia o pauză și să analizeze ce a câștigat într-o singură seară. Să se uite înapoi acum, chiar dacă ni se tot repetă că viitorul e cel care contează. Ia, dragă, o pauză și uită-te inapoi când ți-e dor și vrei să înfiezi amintiri. Vei avea motiv să dai cuvântul mai des serilor cu veselie și să te bucuri de ce ai deja.

Final de PR-ist, centrat pe obiective: Hai să adunăm haz cu haz și să punem de-o nouă întâlnire!

0

0