Se anunță nunți: cu voaluri și rochii albe sau cappucino, cu El și Ea vioi de mână pe tort, cu romantism împachetat în fotografii prelucrate și în zâmbete de noi începuturi.
Se anunță trenuri de ora 7 dimineața, cu întârzieri de 210 minute, că… vin de departe… cu cărți devorate în timpii altfel morți, cu somn pe scaunul incomod, cu torticolis atașat, sau cu ațipiri neîndemânatice cu capul pe rucsacul greoi.
Se anunță oboseli hrănite de râsete în jurul meselor, cu oameni pe care îi cunoști sau începi să-i cunoști în discuții despre vreme, că… așa e la modă.
Se anunță și weekenduri, de alea prelungite, pentru că romantismul din vara asta nu e de București, ci e îmbrăcat în haine de Moldova: Suceava, Iași, Neamț.
Se anunță treabă: curățenie lună, invitați cazați în camere „suprasaturate”, flori albe de înțepat doritorii și vorbe bune de aruncat necunoscuților.
Se anunță miros de tămâie în cântec de „Vino din Liban, mireasă” pe 4 voci, că așa sună bine.
Se anunță shopping; da, de ăla de fete nemulțumite de cum se așează cuta unei rochii când te așezi pe scaun.
Se anunță veselie: ritualică, pierdută în jocuri moștenite, poate extinse până la saturație, dar care dau atât de bine în poze și în CD-ul de nuntă.
Se anunță schimbare: de vieți, de oameni, de obișnuințe și sentimente. 
Se anunță săptămâni de miere (sau cum zice Buzdugan: de miere de albine) pe meleaguri străine patriotismului românesc.
Se anunță îmbrățișare: strânsă, caldă, de revedere a unor copii de mult timp uitați la capătul telefonului, cu sau fără semnal în metrou.
Se anunță… concediu: plătit să fie, că lumea n-are altfel bani de furișat în casa de carton plutind pe fiecare masă.
„Vino în Liban, mireasă”…Cantec traditional romanesc de nunta? :))
Se canta inainte de cununia religioasa si suna chiar bine (dupa opinia mea:D)
Nu contest frumusetea cantecului, dar ce treaba are bietul Liban cu traditiile romanesti?
E o traditie iudaico-crestina, de fapt… si reda un pasaj din Cantarea Cantarilor:) Se pastreaza si la noi.
se păstrează,deoarece ritualul nunţii e cel iudaic,încreştinat 🙂
Like:)
Nuntile ma traumatizeaza cu cat inaintez in varsta.
🙂 Poate nu ai ajuns tu inca la nunta potrivita:)
Cu siguranta n-am ajuns.Si cu parere de rau.Nuntile la care am fost au fost seci.Si dezmatate.Eu merg pe clasic,pe bun-gust si mai ales bun-simt…elemente ce nu s-au regasit la nicio nunta la care am participat.
Poate e nevoie sa asteptam pana la nunta ta:>
Hmm,discutabil.Nu stiu daca am asa ceva in perspectiva.Singura data cand am pomenit de a ma casatori am zis ca “ma marit cu un popa” si aveam vreo 10 ani pe atunci.Casnicia alor mei mi-a lasat un gust amar si poate deaia sunt traumatizata.
Inteleg… Totusi noi trebuie sa fim cei cu optimism… pt ca daca luam in seama doar exemplele negative sau doar pe cele cu care am avut noi contact direct si nu sunt prea fericite, nu o sa avem suficienta putere sa schimbam ceva:) Oricat de cliseu ar suna, niciodata sa nu spui niciodata!
Nu spun “niciodata”.Ca mi-am luat-o.Cine stie…peste ani si ani…
felicitari Gabita!
Multumesc, Gabi:*
Bine ca e vorba de Liban si nu de Libia, ca atunci era o problema…
Da, intr-adevar:)