La Vamă fără pașaport…

Marea mi-a fost:

– răcoare de dimineață îngropată în prosopul prea scurt ca să cuprindă și picioarele;
– cafea dulce sorbită la terasa proptită taman pe plajă, la 3 metri de valuri în spumă;
– oameni frumoși, colorați în zâmbete și idei, înconjurați de vorbe multe la lumina becului pâlpâind stins;
– valuri primitoare și miros de alge culese cu grijă și presărate uniform pe castele de nisip;
– scoici surprinse în goana valului și de atâtea ori pierdute printre degetele nu prea strânse;
– joacă de copil energic alergând în jurul cearșafului în râsete puternic colorate;
– muzică relaxantă, care inundă porii cu o stare de bine de mult timp uitată;
– înot timid pe valuri îndrăznețe și plutire pe cea mai frumoasă minge;
– îngropare a amintirii de oraș, ținută la rece pentru 4 zile de nisip și scoici;
– arsuri binemeritate pe spatele uitat în bătaia soarelui;
– laptop încărcat la terasă și mailuri trimise în amintirea biroului strâmt din clădirea cu geamuri verzi a Bucureștiului;
– dor și încărcare de baterii uzate;
– sunet de zaruri aruncate peste lemul unei cutii de șah în campionate de table nesfârșite;
– dorință îndeplinită de…oameni, stări și veselie.

În episodul următor vă includ cu drag:)

 

2 thoughts on “La Vamă fără pașaport…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *