Muzică… crudă, liniştită, zbuciumată, profundă, tulburătoare, ţi se imprimă în pori ca un miros dependent, îţi îmbrăţişează simţurile sensible şi îţi dau suflet, poate unul pierdut în continuitatea gândurilor aglomerate ca staţiile de metrou dimineaţa în drumul spre muncă.

Imagini… vechi- recunoscute în detalii, bucăţi din ceva ce erai şi îţi aminteşti nostalgic, sau nu erai, dar te-au câştigat oricum… prin diferenţă; noi- puternice, subtile, colorate… uimesc la fiecare pas prin perfecţiune şi imperfecţiune, prin detaliu şi simplitate, prin ceea ce pot sau nu pot fi pentru tine sau prin ceea ce pur şi simplu sunt…

Parfum… nuanţă subtilă desprinsă din fularul unei femei care te întrece pe stradă în drumul spre ceva, miros de plăcinte pe holul deodată prea lung în paşii grăbiţi spre bucătăria viselor, menta din ceaiul de dimineaţă care îţi desfundă nările adormite, “aroma” aerului de iarnă care îţi înroşeşte obrajii ascunşi în guler dar care îţi dă senzaţia că te-ai trezit brusc dintr-un somn adânc, cu chef de viaţă… Parfum diferit, uneori deranjant, dar de atâtea ori mulţumitor şi distinctiv prin ceea ce reprezintă pentru tine…

Atingere… sensibilă, abia distinctibilă sau voit dojenitoare, zbuciumată, influenţabilă. Uneori îţi ridică părul de pe ceafă prin subtilitate, alteori îţi tulbură sufletul deja aglomerat de umbre. Te linişteşte în îmbrăţişare, te oboseşte în luptă, te adoarme în mângâiere, te construieşte alături de ceilalţi…

Ciocolată amară cu alune de pădure, orez cu lapte înecat în vanilie, ceai de lămăie, cu ciocolată şi lapte, plăcintă abia ieşită din cuptor, cu aluat dulce, reţete de viaţă care îţi îngroapă papilele gustative definitiv, mai ales când foamea e cruntă. Gust!

Din “furtuna” cântată de Havasi care te face să tremuri de bucuria auzului şi salutul cald la cafeaua cu lapte de dimineaţă cu gust inconfundabil, din îmbrăţişarea strânsă a revederii, cu fiori pe şira spinării şi cumul de multe calorii afective pe care le tânjeai de ceva vreme, din alintul papilelor gustative în faţa mâncării preferate şi din mirosul prafului atins de ploaie, se desprinde puţin câte puţin sau toată deodată o viaţă pe care uitai că o trăieşti frumoasă, dar care ţi se revelează ca extraordinară după ce atâta vreme ai uitat să observi şi să simţi. Clişeic şi redundant… viaţa e frumoasă!

0

0