Atâtea motive să te bucuri: ghetuțele sunt în așteptare, proptite de peretele murdar. Moș Nicolae e pe drum, în traistuțele celor care țin la tine și ascund ursuleți și dulciuri în locuri adânc înghesuite în dulap.

Poveștile frumoase nu mor, devin ocazii de prietenie, de iubire, de sens.

Copiii scriu scrisori, nevinovat, cu greșeli, cu purceluși, zgâriind foaia de emoție, cu suflet. Încă mai cred în minuni și în bunăvoința Moșului de a aduce după merit. Se poartă exemplar și le strălucesc ochii la ideea mașinuții cu motor sau a păpușii cu părul până în pământ.

Și cât bine e în a face bine… Bucuria e molipsitoare, îți întră în pori și crește cu fiecare zâmbet pe care îl oferi, te bucură că ești și pentru ceilalți, că trăiești în lumea în care binele încă mai există, încă mai poate fi provocat, încă mai poate șterge sau ascunde răul.

Să facem o bucurie în noaptea asta. Vom ajuta minunea să renască. Pentru că sufletul de copil nu se pierde niciodată în noi. Trebuie regăsit, chiar dacă e mic și slăbit de viață și de sens. Găsit, nu poate decât crește, înfiorat în fața revelației minunii, a speranței care uneori părea că nu mai există.

Să fim copii. Simpli, inocenți, frumoși.

Să dăm din noi. Pentru că… „dăruind, vom dobândi” și vom putea da din ce în ce mai mult.

0

0