Tot mă bate un gând îngheţat de frig, pentru că tocmai am venit de afară, să vă urez d-ale Crăciunului! La mine în sat aşa se face şi se ştie că dacă dai glas gândului de bine, după ce cutreieră din om în om, se întoarce, mai bun şi mai călduros decât a plecat.

Gândul meu vorbeşte în limba Crăciunului, unul obsedat de colind şi de ler, îmbătrânit de ninsoare şi încălzit de îmbrăţişare şi de focul din sobă (surpriza mamei în amintirea celor 6 copii – noi şi cei mai dragi verişori – înghesuiţi pe salteaua de paie de pe cuptor), unul cu miros subtil de brad crud, căci Moşul mi-a citit scrisoarea din Ajun…

Îmi şopteşte gândul să vă transmit tors de motan leneş ca să vă dea poftă de odihnă. Mă priveşte verde-n ochii mari şi mă prinde de picior jucăuş crezând că-mi face plăcere să-l alerg prin cameră. Şi are dreptate…Îl mângâi pe M-ul din frunte când nu mă vede şi nu-şi are gheruţele pregătite de atac.

Şi îmi mai spune gândul să nu mă chinui de Crăciun cu obişnuitele cuvinte mari, pentru că poate şi-ar pierde din profunzime; să mă limitez la mirosul de mandarin din cameră (pentru că mandarinul meu de ghiveci e în floare şi a dat rod unor 13 mici mandarine colorate) şi să vă doresc să înfloriţi în suflet cu bucurie; să adaug reţetei prajituri cu gem şi nucă, miros de brad colorat şi un pic de ciocolată de casă…tot cu nucă, care să vă adune în jurul mesei… a sărbătoare. Să simţiţi frumuseţea zilelor în îmbrăţişare strânsă şi în urmele de strugurel de fructe pe obraji înroşiţi.

Şi n-ar putea să uite gândul bun de Moş Crăciun. Al meu a fost cu barbă de câlţi şi mustaţă prelungită până-n poale, aşa cum mi-am dorit. Al vostru să fie în bucurie simplă de sărbătoare, în cadouri şi colind, să fie cum l-aţi trasat în minte în scrisoarea dorinţelor şi să v-alunece din horn în suflet.

Iar gândul meu încheie cu o aminitire: a oamenilor care au înveselit viaţa noastră atâta vreme şi care acum nu mai sunt. S-au stins de Crăciun şi s-au regăsit în amintire: oameni frumoşi şi darnici, cu suflet mare care dădea pe dinafară, oameni care sărbătoresc Crăciunul pentru prima dată în “altă parte”. Ne amintim de voi cu durere şi drag şi nu vă uităm pentru că încă trăiţi frumos în suflet.

Să vă fie zilele sărbătoare din lucruri mărunte şi din colind la gard cu scârţâit de zăpadă sub tălpi iar cuvintele frumoase pe care le împărtăşiţi lumii să vă fie adevăr!

0

0