1. E bine când ești cum visu-mi te dictează
Când te gândesc cum vreau și cum te cânt…
Dar lumea-mi spune că exagerează
Privirea mea și suflul din cuvânt!
2. E vină să te simt aproape
Când tu nu ești și numai vreau să fii
Dar nu mă prinde vina mea de pleoape
Să mă dezmeticesc din crunte reverii…
3. E crud că nu vezi cum văd eu o urmă
În tot ce zici cam rar și-n ce nu zici…
Dar nu mă las chiar dacă lanțu-mi curmă
Curajul de-a te prinde în verigi…
4. E click și like de mult timp într-o lume
În care mâna-n mână nu se-ating,
Dar jocul nu e preț de glume
Căci nu pot calm din suflet să te sting.
5. E vis zadarnic și copilărie,
Te chem fără cuvânt și te colind
Dar nu te vreau fără galanterie,
Fără fior, prezență, suflet, gând…
Strofa a patra e…fabuloasă 🙂 Și nu numai…
Te îmbrățișez!
Multumeeesc! Te imbratisez si eu si mii de multumiri pentru vizite si incurajari:)
E destul de greu sa lasi un comentariu la o asa poezie, pentru ca vrei sa reprezinte cel putin 1% din profunzimea mesajului pe care tocmai l-ai primit. Asa ca… pot sa zic doar ca simt profunzimea transmisa. Multumesc. O salvez in lista cu lucrurile/locurile mele speciale.
Crede-ma, e mai greu sa raspunzi la un comentariu decat sa il dai ca initial. Niciodata nu stiu cum sa multumesc. Dar considera ca am facut-o, si din plin:) Multumesc!