Cald… M își ascute ghearele, abia desprinse din bumbacul pantalonilor mei, zgâriind teatral lemnele adunate pentru foc, iar Havasi își încearcă talentul pe repeat, deși sunetul boxelor e prost și vibrează inestestic. Mesele sunt ocupate: mama și tata calculează și revin, argumentează și reiau, fără sfârșit. De ceva timp nu-i mai aud.

Monopol pe cuptor. Unul fără luptă, alintat, pentru că sunt eu. Mi-e drag. Tata își etalează pixul cu antenă și laser și îl chinuie pe M, care sare după luminițe neputincios, într-un chef de vânătoare forțat, alimentat de râsetele noastre.

Bătaie la ușă, timidă. Se cuibărește lângă mine pe cuptor, împărțit, deși în monopol, și tastează. E atât de frumoasă! Două calculatoare încinse de neuroni și căldură, își împart secrete pe messanger, deși unul lângă celălalt, pentru că sunt lucruri pe care numai noi le știm, prietene de-o viață.

Miros de mămăligă coaptă, de omletă și de pepene murat. Amiază în jurul mesei, poftă și furculițe scârțâind pe marginea farfuriei. M cerșind în 2 piciorușe, într-un mieunat stins dar cu efect. Deși fără limită, câștigă de fiecare dată. E și el… mic. Fructe de la unchiu “Iliu”, reci și cu miros de iarnă. Perfecte.

În bătaie chinuită de nuci pentru ciocolată, rândurile se opresc involuntar și amintirea gustului mă fură. La propriu.

Vă las cu Havasi. E prieten de nădejde serilor reci de iarnă.

0

0