Himeră

Ți-am luat chipul în custodie. Ca să mă poți privi fără rezerve, ți-am aranjat indecis părul ca să nu-ți intre în ochi și ca nu cumva să nu mă vezi când trec pe lângă tine. Ți-am ucis tristețea ridului în zâmbet și l-am blocat, pentru ca privindu-te în oglindă să crezi în bucurie așa cum înainte credeai în nefericire. Obișnuindu-te cu mângâierea mea aleatorie pe frunte, să ajungi să cumperi zâmbete în cantități industriale și să le împarți, fără ocazie, molipsitor.

Chipul tău, deodată luminos, nu mi-a fost de ajuns. Ți-am cumpărat gândurile… O licitație care m-a sărăcit de lume și m-a îmbogățit de tine. Pentru că nu știam să sap în neștire, ți-am aranjat gândurile în foldere speciale, fiecare categorie în căsuța ei. Inocenței i-am dat non-culoare, alb, și i-am pus în fața căsuței o floare cu petale egale, la fel de albe. Ironiei i-am făcut loc în căsuța portocalie. Gândurile ți se luptau aprig, cu foc, pentru monopolul în replică, una cu efect atractiv și copilăresc. Credeam că o să te pierd în infinitatea gândului și în complexitatea neuronilor dar, rând pe rând, cu o răbdare atipică mie, ți-am dedicat zile și luni și te-am împărțit în bune și rele, pentru că mă fascina comoara licitației mele.

După o muncă titanică în care, rând pe rând, am despărțit și împărțit gânduri, m-am depărtat subit de tine. Erai prea ierarhizat, prea matematic în toate căsuțele tale, cărora le-am dat culori ca să se molipsească de viață. Și ți-am vânat trăirile, sentimentul, disperarea neputinței și liniștea iubirii. Dar nu mi-a primit nimeni plata pentru sufletul tău. Nu poți cumpăra, precum nu poți nici vinde un suflet cu bani… Pentru tine însă, mi-am vândut jumătate din suflet. Schimb la schimb! Știam oricum că ceea ce voi descoperi nu va fi niciodată sentimentul întreg, adevărul profund, că vei avea o taină numai a ta, cum îi stă bine unui suflet frumos dar în schimbare. Cu jumătatea mea de suflet ți-am căutat acid prin colțuri și plin de inimă și ți-am disecat sentimentele cu avânt, unul alimentat de noutate și sens. Ți-am iubit profunzimea tainei. Nu m-am apropiat prea mult, ca să nu mă alungi. Și mi-am zis că asta căutam: neputința de a te descoperi vreodată întreg, lupta de a te cunoaște fărâmă cu fărâmă, fior cu fior. Și ți-am dedicat o viață, pentru că nu știam să-ți dau mai puțin.

Shoulda – Jamie Woon

 

7 thoughts on “Himeră

  1. almanahe

    “Și ți-am dedicat o viață, pentru că nu știam să-ți dau mai puțin.”
    O iau cu ghilimele, cu voia-ţi, şi o să o lipesc, tămăduitoare, gândurilor mele.

     
    Reply
  2. Pingback: monica lewinsky şi rochia albastră | absolut obişnuit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *