Moment

Am un moment… Nu vreau să-l spun, așa că o să-l „tac”. Poate va pleca și singur și va înțelege că nu mai e loc în mine, nici de trecut, nici de locuit.

E al meu. Îl cunosc după miros și după voce. Dar… nu vreau să-l adopt. Poate singur, pe marginea drumului meu, va lua primul autoboz spre mai departe…

Se lipește de mine, lingușitor, își lustruiește aparența când nu mă uit și îmi zâmbește, cu mâna întinsă, cerșetor. Mă cheamă și îmi promite o lume în șoapta prin păr.

Îmi adun toate forțele să-i scap, să mă fur momentului pe care îl acuz al meu, să-l uit, pentru că doare. Și-mi amintesc ce-mi spuneam odată: de multe ori e greu până să fie ușor…

Yann Tiersen – Les jours tristes

 

12 thoughts on “Moment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *