Romantism rătăcit

Îmi curge prin vene un fior romantic dulceag, cu o ușoară nuanță de cireașă amară, cu urme subtile în papilele gustative pe termen lung. Nu știu să-l justific, nici să-l descriu. E acolo, poate aprins de ideea de vineri, zi de weekend, în care grijile materiale își retrag încet tentaculele până acum strânse și îmi dau voie să respir altfel, întreg, cu geamul deschis și adierea de primăvară în camera albastră…

Mă las purtată de melodii scăldate în sirop, fără a fi siropoase… Muzică dulce, voce subțire și caldă, fără inflexiuni curajoase, fără profunzime în gravitatea chitării electrice. Și îmi place, pentru că nu mă recunosc în teoria de vineri seara, asta cu romantism în umbra imperfectă desenată de becul slab pe mocheta veche. E o stare pe care nu mi-o asum, dar o las să se întindă în mine, să se încălzească în celulele reci de absență a așteptării fără rezultat.

Cum sună melodiile spaniole… Spaniolii s-au născut să cânte despre dragoste. Cuvintele lor se curbează în suferință și pasiune, se aprind… Și nu, telenovelele nu sunt exemplu:). Nu mai selectez. Îi las să-mi cânte despre „amor” și culoare, despre viață și iubire eternă….

Romantism ciudat, greoi, rătăcit. Aș aprinde lumânări parfumate și m-aș retrage în fața unei comedii romantice simple, doar ca să prelungesc suflul ăsta inimitabil de speranță și bucurie nejustificată. Poate e aici ca să uit că perfecțiune nu există, nici măcar în iubire… Că un suflet nu se leagă de alt suflet fără greutate, fără pauză, fără rațiunea care nu acceptă sau fără diferențe sufletești, care umbresc… Nu îi poți cere unei persoane să simtă ceva pentru tine. Aici nu poți să construiești în absență… Și totuși cred în veșnicia iubirii și în conturarea unui singur om din doi, fie ei și diferiți…

Îmi dezgheață vârful degetelor și îmi picură ciudat speranță în colțurile de suflet uitate în întuneric… Romantism atipic, visător și molipsitor, care îmi dă o siguranță calmă, fără luptă, fără așteptare, fără nevoi. Închid ușa săptămânii și deschid ușa visului. Poate îl voi și trăi… odată!

Să fie muzică! Spaniolă:D

A Dios le pido- Juanes

 

11 thoughts on “Romantism rătăcit

  1. Adina

    “Și totuși cred în veșnicia iubirii și în conturarea unui singur om din doi, fie ei și diferiți…” – nu puteai s-o spui mai bine de atat:*

     
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.