Mi-am scos bateriile și le-am așezat tandru la soare, pe pervazul geamului deschis… fără jenă, pentru că frigul, ars crunt de jocul primăverii, și-a făcut bagajul cu ultimele forțe și ne-a întors spatele, bosumflat… Îmi spunea tata odată că bateriile de la radioul mic, cu antenă ruptă în două, pe care-l târâiam după mine, lângă cartea – lipitoare și pătura roz cu dungi albe, se încarcă la soare. L-am crezut… Cu grijă, mi-am detașat bateriile de suflet și le-am uitat în soare, până s-au decolorat un pic… Dar nu-mi pasă. Culori vor prinde din nou, cu prima bucurie…

Mi-am mutat căsuța în parcuri. Le-am colindat zăpezile târzii și mi-am îngropat cizmulițele în iarna resuscitată în urme slabe, dar încă albe… Răzbunătoare, iarna mi-a intrat prin talpă și mi-a distrus crud șosetele asortate. Am iertat-o… Pentru că o iubesc așa cum e, cu zăpadă topită și soare cu dinți. Pentru că poate fi atât de frumoasă în ninsoare și aburi în răsetele înghețate.

Primăvara și-a pus sămânța la uscat, ca să dea rod în soare. Băncile și-au întins oasele de lemn în căldură iar sufletele au prins culoare în trecătorii cu pas lent, ușor dansant peste zăpada muribundă… La braț, ne-am unit culorile paltonașelor și ne-am întins zâmbete pe față, molipsitor, cu chef de bucurie și început. Primăvara și-a cerut veșnicia în fotografie. Una luminoasă și simplă, o încântare.

Și mi-am dat seama că zilele trec mai repede pimăvara… Că bateriile încărcate la soare, consumate în bucurie și frumusețe, își cer plata timpului. Că bucuria nu trece niciodată încet: apare ca o revelație, deodată, dar își numără secundele mai repede, fără răgaz, ca nu cumva să-ți dea mai mult decât meriți și să nu știi să o apreciezi a doua oară… Așa că, după două zile de lumină-n primăvară și soare știrb, fără dinți care să-i oprească din căldură, mi-am așezat pe umeri paltonul de lână și m-am întors acasă cu mâinile înghețate. Pentru că iarna încă mai zăbovește noaptea prin parcuri, ca o iubire pierdută cu ecou în sufletul care caută încrezător o nouă casă pentru a-și face plinul…

The Weepies – World spins madly on

0

0