Pământ


Ce știi tu?…
Eu știu…
Că ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Și-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrățișare…

Ce știi tu?
Eu știu…
Că sufletul ți-e cald
Când se deschide-n tremur
Că zâmbetu-i timid
Și vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absență…

Ce știi tu?…
Eu știu…
Că vrei să nu vrei astăzi,
Că spui ca să nu spui,
Că simți cum trece timpul
În suflet și
Râzi rece,
Când clipele se pierd…

Ce știi tu?…
Eu știu…
Că tu-mi ești plus din minus
Că dorul mi-e dușman
Că ploaia mi te fură
În vis și
Somn absent,
Că vreau să vreau
Și simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ…

 

25 thoughts on “Pământ

  1. Ciprian

    Nu stiam de abilitatea ta de a scrie atat de frumos. Sunt cuvinte fragile cu o forta imensa de sensibilizare. Felicitari! Iar melodia numai buna de ascultat seara. 🙂

     
    Reply
    1. chgabriela Post author

      Multumesc:”>. Nu stiu ce sa spun altceva decat multumesc si ma bucur ca iti place ce scriu… O seara cat mai frumoasa si somn usor!:)

       
      Reply
  2. Pingback: polimedia.us/fain

  3. Altcersenin

    “Eu știu…
    Că tu-mi ești plus din minus
    Că dorul mi-e dușman
    Că ploaia mi te fură
    În vis și
    Somn absent,
    Că vreau să vreau
    Și simt cum simt”
    mi-a placut mult aici…

     
    Reply
  4. ch3815h

    de unde stii tu ca stii ce stii?
    dubii n-ai, doar certitudini
    incat masa din lemn sa fie
    iar pamantul, lut si far’ de apa
    doar praf, ce se mai ridica
    atunci de peste tot…
    deci, ce zici tu?
    ca stii?
    iar zici ca stii, sau nici macar pe-asta?
    🙂

     
    Reply
  5. Cristian

    ma tem uneori sa simt; de-as fi mai aproape n-as rezista sa nu te-ating; cu degetele mele din lut ars crezi c-as putea sa simt! dar ochii! ar putea sa simta ce simti si tu! ma-ntreb ce dor si seceta ascunde vesmantul tau alb de casmir! caci apa-lumina curge din mine si umple setea ce striga din tine; nu te grabi, mai lasa si pe maine; voi fi aici de vrei, doar pentru tine si cheama-ma cand pasii ingenunchiati de lacrimi prea osteniti spre colbul lumii se inclina si aripi de lumina imi voi pune, sosi-voi intr-o clipa urmandu-ti glasul de argint …

     
    Reply
      1. Cristian

        e doar rostire de cuvant intre un suflet si un alt suflet, doi pelerini, calatorind spre tinutul Curcubeu de la capatul lumii unde marea intalneste cerul … 🙂

         
        Reply
      2. Cristian

        urmeaza-ma si o sa vezi! caci dincolo de ce te temi, sunt doar tinuturi insorite, limanuri argintate sclipind in Soare, copaci infloriti, dealuri si campii cu iarba moale …; desculta vei merge si nu te vei rani si glasul tau in cantec va strabte calea alaturi de viersul dulce al pasarilor cantatoare mii si zeci de mii …; in rauri iti vei racori piciorul si setea iti vei potoli …; hai, vino si mai multe vei vedea decat pot eu a povesti … 🙂

         
        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *