Azi am lăsat muzica să mă trăiască… Mi-am deschis sufletul de dimineață… Profitoare, ploaia și-a făcut loc în ascunsul uscat și nepalpabil al suflului meu până m-a inundat. Și n-am știut să mă usuc altfel decât prin muzică. Pentru că, atunci când nu știu să mă trăiesc, mă adoptă muzica: încântând, iubind, dezgolind, umbrind și regăsind…
Pink Martini… Și atât! Acum știu de ce unele concerte sunt pompos numite „extraordinare”… Simplu, pentru că unele chiar sunt. O femeie puternică, sensibilă, dedicându-se muzicii cu fiecare por, unduindu-și vocea pe sentimente impecabil. O voce plină, sensibilă, gravă, uimitoare. Orchestră mică, dar surprinzătoare în fiecare acord.
Mi-am simțit sufletul dând pe dinafară, înviind în fior continuu. Pentru că muzica a știut să mă trăiască mai bine decât o fac eu în fiecare zi: complet!
În ritm de noapte bună, vă dedic:
„I know a falling star can’t fall forever, but let’s never stop falling in love”:
http://www.youtube.com/watch?v=XBvlNZ1xIvs
Pingback: Geo Bogza, de ce nu? | absolut obişnuit
frumos 🙂
Multumesc:) A fost frumooooos!
…a fost frumooooos….dar parcă prea puțin!:)
Ai foooost? Da, putin… Intotdeauna e prea putin cand e frumos!
am fost!!!!…asa e, ai dreptate dar tot putin a fost chiar si in contextul asta:)!
🙂 in acord cu armonia sunetelor si cuvintelor, vietuirea-i intensa si autentica. 🙂
😀 Asa e:) Intensa… si autentica!
Pingback: “La paradisul femeilor” – Primul MALL? « bibliodevafiliala3
Superba melodia, i like it!
Toate ale lor sunt…
Ce draguttt;;)
O piesa reusita, care atinge cu adevarat corzile sensibilitatii 🙂
🙂 Numai asa stie sa cante Pink Martini…
Mai si cand de saturi sa te indragostesti ce faci?:))
Raspunsul e evident: nu ma satur:P
Foarte dragut:)
Da, trupa este geniala…
Este prima data cand aud de Pink Martini…sounds good! 😀
Sa mai asculti:)