Comoditate în delăsare… Doi cu doi fac patru și nu-mi mai pun întrebări adiacente. Pentru că e vineri și suflă dorul de weekend, de inutil al unei dimineți prelungite, de lejeritate perfect adaptabilă unei minți obosite.
Nu vreau! Să mă complic sau să gândesc. E liniște, azi, în privire… Ca o apă fără valuri, fără țintă. Și-mi miroase a simplitate fără detalii și a râs fără scop, cordial. Iar din lumina deodată proptită peste umbre îmi cântă un „și ce dacă?” nepăsător, distrat, repetând…
Nu-i loc de filosofie azi. Ideile se lasă de cuvinte și-și întind greutatea la soare, lepădându-se de umbre ca pielea de haine, respirând. Și cântă un vânt cu iz de tei copt și de vară, lejer, perfect comod în uitare.
E alb. În gând și-n suflet. Mă las de nuanțe și de subtil. Detaliile mor la soare și gândul respiră clar, profund, fără riduri. Și e vineri cu aromă de weekend binevenit, lenevind.
e prima data cand am ascultat melodia asta, iti multumesc
Pentru mine tot prima data a fost:) Cu drag…
Eh…mai sunt unii oameni pentru care week endul vine maine..:(
Daca tine tot 2 zile e ok:)
sunny days sa fie si-n weekendul tau! 🙂
Doamne ajuta!:) Si-n al tau:)
ce jucausa e melodia…
asa sa-ti fie week-endul 🙂
Asa a inceput… Sper sa fie asa tot weekendul! La fel iti doresc:)
Pingback: Mândrie şi prejudecată – o poveste de citit, filme de văzut « bibliodevafiliala3