Vorbind
Mi-am rănit o întrebare
În colțurile literelor evitate;
Și sângerează acum,
Privind la tine
Cu semnul strâmb
În brațe.
Citind
Am încercat s-o pansez
În cuvinte calde, mângâind;
Și lăcrimează acum,
Privind la tine,
Cu punctuația boantă
Pe margini.
Plecând
Am reușit s-o acopăr
În răspunsuri firave, mințind;
Și visează acum,
Privind la tine
Cu spatele întors,
Pășind…
Frumos semn de întrebare…. aș vrea să știu cum ar arăta răspunsul 🙂
Seară frumoasă ție!
si eu as vrea sa stiu:)
un 3 si douaplinute bucle
se-ntalnesc ascutit
intr-un punct s-arate fix
ce-are sa se-ntample
oare? sau vreo directie, sau amintire, idiosincrazic, de la spate impuls invizibil cu tenta de anticipatie pornind dinspre oniric.
oricum ar fi, de bine sa fie, zic. 🙂
De-ar fi bine, si cu directie:) Multumesc. Sambata minunata!
frumoasa poezia