O vineri aridă, fără miez de weekend, inspidă și cu gust de luni prăfuit. Seara îmi târâi încălțămintea în căldură, fără vlagă, neștiind de „întâmplare”. Un teatru mic, înghesuit între două clădiri strânse, fără culoare, dar cu mult suflet: „Act”… Și o piesă grozavă, cu geniu atașat poveștii, în adaptare modernă: Marcel Iureș cântând la muzicuță într-un spațiu intim, gustându-și viața de Ivan Turbincă, de Sfânt Petru și de Dumnezeu, pe rând, fără confuzie, într-un one man show fără cusur. Îndrăgostit de interpretare, actorul trece, amuzat, prin roluri contrastante, modelându-și vocea și corpul pe drumul poveștii, perfect, cu aplauze de fundal inevitabile, sonor.

Îmi rămâne gustul poveștii pentru o vineri, deodată, extraordinară. Pentru că noaptea târziu, în gust de vin abia desfăcut, „La mulți ani”-ul își cere drepturile de explozie (pe voci, în toate variantele cunoscute, adaptate copilăros și modulate dansant pe picioarele încă obosite). Și-a mai trecut un an în ziua celei mai iubite surori din lume, ca frumoasă e oricum ca nimeni alta.

Sâmbătă ne râd pe fereastră călduri sufocante. Își lungesc perfid atotputernicia de pe pervaz în camere, de pe trotuare pe pielea uscată de prea multă vară. Mă supun și-mi plimb părul în soare până pierd… Cumpărături cu „folos” și fețe-n zâmbet, reacție așteptată… Seara, în răcoare aparentă, ne ascundem timpul și ne bucurăm de întâlnire: câțiva oameni colorați sorbind înghițituri mici din băuturi non-abuzive, în haz de weekend și de zi de „sărbătoare”: a fetiței cu rochiță albastră, ca ochii – fie vorba între noi și cu suflet frumos. Un toast ultim la miez de noapte, din pahare de cristal, pentru efectul sonor recunoscut, încheie o sâmbătă prea călduroasă pentru șampania din pahare…

Duminica se anunță cantabilă. Mâinile pe partitură și armonia căutată în voci puține, dar mai cu intenție decât altădată. Tiramisu ne pune capac. Nu mai vorbim, căci se scurge deliciul pe buze cu viteză. Ne doborâm inamicul în două linguri și ne lungim zâmbete pe față în clișeu: „Ești bună de măritat”.

A doua parte a zilei are efect de saună nepremeditată. Mutăm, aranjăm, urnim mobile și mochete. Căci luni se anunță „izolantă”. Seara îmi întind oasele pe pătura preferată, lângă lac, și ascult. De vorbit m-am săturat de mult, de când cuvintele n-au știut să spună ce voiam la timp. Și e răcoare iar oamenii-s frumoși. Un weekend „absolut”!

PS: că tot se alege apartamentul 37 cu termopane:

http://www.youtube.com/watch?v=SC6OeeStMkI

0

0