Ți-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic și
Fără nuanțe,
De teamă să n-ai timp
Să fugi…
Ți-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, șoptit și
Fără veghe,
De teamă să nu vrei
Să tac…
Ți-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen știut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat și
Fără umbre,
De teamă să n-apuci
Să uiți.
Ți-am spus ceva!
Și, spunându-ți,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Și gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forțat și lacom,
Din început spre „nesfârșituri”,
O cauză divină,
Dar fără
„Receptoare”…
Frumos!:)
Multumesc, Nicolette:)
Ti-am spus ceva: Ai sa ma ranesti fara sa iti dai seama..si ai sa pleci nestiind ce ai pierdut….sorry de completare..dar cam asta simt eu acum:)
Nicio problema, fiecare completeaza in functie de ce traieste:)
ti-am spus ca ai sa iti dai seama ce ai avut langa tine cand nu mai m-ai avut si ca nimeni nu va mai fi ca mine sa te iubeasca asa mult
🙂
Superba poezia.!:) felicitari ….nu am cuvinte sa o descriu..:)
Multumesc mult de tot:) Inseamna mult pentru mine!
Pingback: Ei scriu,eu citesc (40) « Însemnări asumate
Si nici acum nu stiu daca am zis:) Multumesc, draga mea!
Ti’am spus, ma vei pierde intr’o zi, si nici’o persoana in lumea asta nu va fi in stare s isi dea si viata pt tine.. Nimeni nu te va mai iubi asa cum o fac eu …
Superbe versurile !! Felicitari .
Daca te-a pierdut, inseamna ca nici nu te-a avut vreodata asa cum trebuie:)