Știi cum e când vrei să scrii ceva frumos?… Când îți surâd literele din taste, dar nu mai știi deodată să le combini, saturate de subiecte anodine și de redundant comod? 
Când e vineri 13 și ai putea să te legi bine-mersi de o superstiție personal nejustificată dar care poate să umple pagini amuzate de coincidență? Când, fidel începutului de weekend (vineri), inboxul e gol, citindu-ți, parcă, gândurile-n abandon de chef „muncitoresc”, și vrei să scrii: ceva frumos, ceva ce nu s-a scris, ceva ca ziua de azi, mai răcoroasă decât plinul verii sufocant?
Știi? Când te așezi, îndreptat forțat în coloană, în postură de scris „sănătos” și te uiți la virtualul foii albe de… neputință, și scrii un rând pe care îl ștergi, pentru ca apoi să-l desenezi din nou, frumos, în litere egale? Când aluneci sub birou cu fiecare încercare, relaxându-ți nervii tociți de-o poziție „scriitoricească” prea dreaptă pentru o vineri comodă?
Hai că știi! Când ai atâtea de spus, despre toate? Mai ales despre scânteia de aseară, atât de simplă în cuvinte, dar care acum își stoarce neuronii în uitare? Despre ce ai tot fi vrut să spui, dar aștepți, pentru că odată n-ai avut răbdare și asta ți-a întunecat zilele în revelație, deși erai foarte conștientă de răspuns?
Știi? Când muze se întrec, făcându-ți ochi dulci de aproape și de departe, dar ai rămas în pană de resurse „personale” de a le trasa firesc, după cum obișnuiai, scânteia pe hârtie?
Când vrei și nu poți…
Știi?
Recunosc prea bine sentimentul. Acum sunt în plină suferinţă… sau nepăsare pentru că stau şi nu pot să scriu, în faţa calculatorului cu foi albe, nu ştiu ce să spun, cum să spun şi mai ales despre cine să spun – pentru cine ?? Oricum am zis să fac o pauză in concediu, dar … recunosc prea bine sentimentul.
Eu simt ca am pentru cine scrie… dar nu pot:) Un sentiment ciudat…
Ştiu, şi eu simt că am pentru cine… sunt neaşteptat de mulţi cei care mă citesc. Totuşi acum ideile mele sunt într-o stază.
Suprasaturatie:) Trebuie probabil sa mai si relaxam arcul din cand in cand ca sa nu se rupa de la prea multa incordare…
Da, aşa este!
ca bine zici despre arc!
weekend calm, Gabi! 🙂
De-ar fi:) Weekend frumos!
oho…chiar ştiu! 🙂
şi-mi spărgeau pielea, şi ieşeau cuvintele prin pori, da’ să se scrie nici vorbă.
Da daaaa, chiar asa!:)
Da, stiu, chiar enervant de bine…
Si nu exista solutii in afara de pauze, la fel de enervant…
si eu am momente cand vreau sa scriu sau sa vorbesc si totusi nu pot parca ma retine ceva 😐
Cu totii avem:)
imi place mult cum scrii! mult succes in continuare!
Multumesc! Doamne ajuta!
Imi place foarte mult stilul pe care il abordezi 🙂 Felicitari si mult succes pe viitor !! Melodia aleasa pt acest articol este superbaaaaa 😡
Multumesc mult!