De-ar ploua


De-ar ploua…

Încet, ca gândul meu nestins

Curgând a întrebare,

Arid de înțeles pur

Și răspunsuri.

 

De-ar ploua…

Senin, ca privirea ta seara

Zâmbind a revedere,

Aprinsă în lumină nouă

Și visare.

 

De-ar ploua…

Greoi, ca dorul meu cărunt

Zăcând a neputință,

Lipit în emoții vechi

Și căință.

 

De-ar ploua…

Repede, ca graba mea ferice

Sperând a început,

Vestită-n gesturi mărunte

Și cuvânt.

 

De-ar ploua…

Amestecat, ca tine, ca mine,

Simțind indecis,

Visând vise diferite

Și iubind.

//

//

//

 

21 thoughts on “De-ar ploua

      1. ch3815h

        eu spun ce am auzit. iar pe ideea furtuna= ploaie dezlantuita cu strigaturi, au-vai-valeu-aoleu, zambete ce despica cerul pana intr-un copac-doi uitati prin urbele neingrijite la timp, vanturi ce doboara si iau pe sus= ploi pana si-n case, daca afara ploua mult si din toata partile.
        pe logica asta raportata intreaga traire fie si visata/inchipuita la visare, iti dai seama cata putere are iubirea daca in vise diferite toti iubesc?
        🙂

         
        Reply
  1. ideisiidei

    Pentru mine ar fi perfect de-ar ploua. Ploaia e mediul meu natural, cand ploua imi place sa lucrez 🙂 si sa ma gandesc la natura care va renaste.

     
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.