Încet, ca gândul meu nestins
Curgând a întrebare,
Arid de înțeles pur
Și răspunsuri.
De-ar ploua…
Senin, ca privirea ta seara
Zâmbind a revedere,
Aprinsă în lumină nouă
Și visare.
De-ar ploua…
Greoi, ca dorul meu cărunt
Zăcând a neputință,
Lipit în emoții vechi
Și căință.
De-ar ploua…
Repede, ca graba mea ferice
Sperând a început,
Vestită-n gesturi mărunte
Și cuvânt.
De-ar ploua…
Amestecat, ca tine, ca mine,
Simțind indecis,
Visând vise diferite
Și iubind.
//
//
//
De-ar ploua !
Asa sa fie:)
vin furtuni! si-amesteca pe mine si pe tine-le din ultima strofa, visand diferit, dar in toate iubind! 🙂
have another good week!
Sa vina ploi…nu furtuni:)
Have a great week yourself!!
eu spun ce am auzit. iar pe ideea furtuna= ploaie dezlantuita cu strigaturi, au-vai-valeu-aoleu, zambete ce despica cerul pana intr-un copac-doi uitati prin urbele neingrijite la timp, vanturi ce doboara si iau pe sus= ploi pana si-n case, daca afara ploua mult si din toata partile.
pe logica asta raportata intreaga traire fie si visata/inchipuita la visare, iti dai seama cata putere are iubirea daca in vise diferite toti iubesc?
🙂
Cea mai mare putere…:)
A plouat pe bucati… nu peste tot, din pacate… Dar se raspandeste ea ploaia, incet, incet…
Si eeeeu. Si ploaia mea tot cu gheata a fost:) Am simtit-o grea pe piele…
Eu am iesit cand ploua cu picurii aia imensi… si ne-a racorit putina gheata pe drum:) Dar am ajuns la timp la metrou.
Pentru putin timp, da:P
Foarte frumoasa poezia 🙂 si imi place foarte mult si melodia atasata 😀 Felicitari si asteptam mai multe 😀
Ma bucur ca iti plac. Multumesc.
motivul ploii….unul dintre cele mai frumoase!
Asa e!
foarte draguta melodia
Mersi!
Pentru mine ar fi perfect de-ar ploua. Ploaia e mediul meu natural, cand ploua imi place sa lucrez 🙂 si sa ma gandesc la natura care va renaste.
De-ar ploua atunci: pentru tine, pentru mine, pentru toti:)
Astept cu nerabdare urmatoarea ploaie 🙂
Asa as dormii cu un geam deschis..sa adorm in sunetul ploii..
Si ce te opreste?:)