Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăișul crunt
Al realității…
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi și cu mers lin.
Să-mi crești și să îmi scazi
Până te văd
În adevăr –
Deplin.
Nu-mi fi ceață!
Ceața se pierde în lumina dură
A soarelui…
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit și să îmi spui
Până te cred
În adevăr –
Senin.
Nu-mi fi fum!
Fumul se stinge în veghea udă
A ploilor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii aer curat, nestins,
Cu nuanțe calde sau reci.
Să te respir adânc și să îmi dai
Până te simt
În adevăr –
De veci!
Nu-mi fi clipă!
Clipele se scurg în mersul perfid
Al orelor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii etern scobit în ore,
Cu zile scurte, lungi, aparte
Să te iubesc greoi și simplu
Până îmi ești
În adevăr –
Jumate.
dividere la vita piu che puoi…
zi faina si olimpica! 🙂
Zi frumoasa:) e deja!
Atat de frumos! Scrii divin sau mai bine spus dumnezeieste!
Multumesc:) E cam mult spus…
Foarte frumos <3
Transmiti enorm prin ceea ce scri!
Multumesc mult de tot:) Ma onorezi!
Mă bucur că ţi-ai găsit timp să scrii şi în concediu. Frumos ai scris. Sunt o admiratoare înfocată a poeziilor tale. Concediu plăcut 🙂
Multumesc din suflet. E scrisa inainte de concediu totusi:)