Ce(va)?

Să se întâmple. Așa, ușor, ca un soare aprins din firesc, molipsitor, ca un zâmbet cu gropiță. Să-mi simt inima strânsă și apoi largă, de emoții, și să-mi adun din întâmplare sufletul în bucățele. Să miroasă a nou și a proaspăt, ca o foaie de atlas groasă, strânsă între degete cu lăcomie.

Să se întâmple. Așa, din nimic și din tot. Fără întrebări, doar cu răspunsuri. Să-mi fie cald și răcoare și să nu mă plâng, pentru că aș ști că… așa e întâmplarea. Să nu caut, pentru că adeseori e luptă în căutare. Să găsesc totuși, din neant, și să mă-nfrupt egoist și deplin din întâmplare.

Să se întâmple. Fără să vorbesc… Cuvintele caută interpretări și au umbre pe nuanțe. Să fie clar ca „da”-ul divorțat de „nu” și de „nu știu” și să cânt. Pentru că întâmplarea fără muzică e seacă pe jumătate, ca un film fără fundal, redus la cuvinte și imagini.

Să se întâmple. Povestea să fie înmuiată în culoare. Iar dacă nu-mi revin din îmbrățișarea momentului, să fie pentru totdeauna, pentru că oricum nu cred în sfârșituri. Realitatea visului să-mi fie palpabilă, ca o ciocolată ruptă-n bucățele ca să pară mai multă…

Să se întâmple…. Ceva.
http://www.youtube.com/watch?v=N3CXS9edWaM

 

15 thoughts on “Ce(va)?

  1. oAna

    Upfhuuuuuuu. Acum ca am respirat adanc sa vad cat de bine ma pot exprima. Chiar azi ii spuneam unei prietene ca a sosit momentul sa se intample ceva. Amuzant, pentru ca stii si tu ca nu e momentul atunci cand zicem/credem/dorim noi.

    Dar… da si eu vreau: sa nu-l gandesc, sa nu mi-l imaginez, sa nu-l vorbesc, sa nu-l descriu, sa miroasa a proaspat si de fapt sa se intample!

    Mi-ai scanat putin trairile si le-ai pus aici pe hartia asta electronica, si tare as vrea sa raspund in scris pe o hartie adevarata asa cum fac de obicei cand vreau sa ma intorc in mine.

    Multumesc.

     
    Reply
  2. bibliodevafiliala3

    Cunosc starea aceea de aşteptare pentru ca să se întâmple, totuşi, ceva, o schimbare, o viaţă, o iubire. Mă gândesc cât de demult am simţit-o, cât de acut a fost şi cum mi-am pus toată speranţă pentru ca visul să-mi devină realitate. Am trecut pe aici, a fost cândva o răscruce. M-am plimbat cu paşi şovăitori şi închizând ochii am ales la întâmplare un drum. Merg şi acum pe acelaşi drum şi, deşi nu ştiu unde m-ar fi dus celelalte, eu zic că am ales bine.

     
    Reply
          1. bibliodevafiliala3

            Da, dar eu cred că drumurile line sunt ca o plimbare la şes, fără nimic interesant, poate deveni uşor prea plictisitor. Fără râpe, hârtoape, munţi şi pâraie, fără bolovani şi fără muncă nu apreciezi frumuseţea poieniţei, splendoarea peisajului.

             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *