Plimbându-mă, am uitat să scriu. Cuvintele s-au revoltat și mi-au refuzat propozițiile, sensurile și îmbinările potrivite. M-am trezit într-o Scoție de festival, aglomerată de artiști cosmopoliți, uitată de ploi, înecată în muzică. Cimpoi, chitară, voci competitive și zâmbete aruncate turistic, oameni diverși încercându-și talentul în stradă. Edinburgh cu accent.

Un castel proptit în mijloc de oraș. Istorie în pași, piatră întunecată în ziduri, frumos în perspectivă și în poveste. Biserici. Măreție personalizată în culori crude și-n frumusețe niciodată la fel. The real Mary’s close. Straniu și sperieturi în voce și întuneric. Pietre mirosind a istorie veche, lâncezind a sărăcie și boală, dar vestind vremuri mai bune.

Iar oamenii arată altfel când își strigă talentul pe stradă, în măști de festival. Pașii se aglomerează neputincios iar sufletul râde, atins de noutate și de muzical.

Newcastle. O zi cu râsete molipsitoare și accente peltice. Un ghid pe măsură, chinuindu-ne orele productiv, înghesuindu-se în sufletul nostru prin îmbrășișare și alint. Din plimbare, se etalează mândru poduri, construite postomodern, muzee, comparând epoci și zâmbind în culoare, galerii și străduțe scobite în piatră, numai bune de strivit tocuri în plimbare. Millenium Bridge, Grays monument, St Mary’s church, Leazes park, toate ne hrănesc sufletul în încântare.

Ceaiul? O revelație cu mentă. Compania copilăroasă și râsetele abundente-n repetiție își cer dreptul de „such a frumoasă zi”, păstrând-o-n memorie ca extraordinară. Iar masajul neplănuit și pupicii pe obraz își cer locul de cireașă pe-un tort imens de bună dispoziție și întâmplare.

Trei zile aglomerate de oameni frumoși și locuri pe măsură. O vacanță încă pâlpâind a frumusețe parcă nemeritată dar atât de savuroasă.

0

0