Arzând, ți-am scris în tăcere și
Binele meu ți-a tăiat jumătatea,
Când ai uitat să mă privești…

Dincolo de mine e ceață densă iar
Eu nu mai văd dacă vii sau pleci…
Frumos era să fi deschis ochii când era cald pentru că
Gândul meu te raționează egoist acum…

Hartă n-am să-mi revin,
Inima ochilor doare în absență,
Jumătatea s-a ciobit pe margini și
Kilograme de dor s-au proptit pe slăbiciune…

Lumină vreau, în pori și-n suflet, căci
Motivele s-au strâns de mult în urne, umbrind, și
Nu-i soare înăuntru, ci frig…

Oare e gând mai mult ca suflet sau
Poate m-ai uitat în rânduri vechi
Râzând a întreg?
Sau vrei să tac până adormi
Și uiți că-n litere e așteptare!…

Taci și-n urma ta se nasc sensuri iar
Ție ți-e dragă, poate, întrebarea strivită…

Uite, din suflet mi-aș vinde cuprinsul
„Viu” să te știu aproape;
Xerox să-mi fii în sentimente, imperfect,
Zâmbind…

0

0