Dumnezeu vede
Cum gândurile mor
Și-și varsă cuvinte-n emoții,
Până te umpli,
Din nou,
De sensuri.
Dumnezeu vede
Cum scazi în putere
Și-și pune un umăr în încercare
Până crești,
Deodată,
Mai mare.
Dumnezeu vede
Cum uiți să privești
Și-ți pune ochelari pe nas,
Până vezi
Altfel,
Înainte.
Dumnezeu vede
Cum visele se-ascund
Și le proptește-n soare,
Până le prinzi,
Jenat,
De mână.
Dumnezeu vede
Cum uiți să iubești,
Și-ți presară coincidențe în pași
Până strângi ,
Frumusețea,
În brațe.
Dumnezeu vede
Cum taci în răspunsuri,
Și-ți construiește întrebări,
Până naști,
Din tine,
Fapte.
Mi-a plăcut poezia ta. Mult.
Visele astea… se vor (mai) lăsa oare luate de mână?
Cu putin curaj:)
Si mie mi-a placut mult ! Si mi-am spus (in soapta) ca tare bine ar fi sa si spuna (EL) ce vede, poate ne inspira.
De-ar spune, unde-ar fi munca noastra?:)
superb si..inkrcat d sens greu
Multumesc, frumoaso!:*