Mi-e luni

Mi-e luni. În minte am începuturi, în suflet sfârșituri. Le amestec haotic, până se încheagă într-un prezent aproape stabil. Și mă odihnesc, m-a obosit visul ăsta vechi și așteptarea…

Mi-e luni. În urechi îmi cântă emoții, în inimă conținuturi. Din versuri, ritmul mă regăsește în vibrație și bătaie de inimă neplanificată, bruscată de înțelesuri noi, ca de început de săptămână. Și cânt pe buze, fără sunet, pentru că nu e loc de mine în atâta albastru de birouri.

Mi-e luni. Îmi tac intențiile. Și-au pierdut literele în odihna de weekend și acum se caută-n cuvinte deștepte, fără succes. Și nu știu să spun, așa că gândesc: cuvinte îmbibate în sentimente neclare și surde rațional. Și mă scurg în repeat-ul din cască, pentru că întotdeauna e mai cald în muzică.

Mi-e luni. A dat virtualul pe dinafară, nu vezi? Își cere dreptul de exclusivitate și n-am loc să-i spun că nu vreau, că dorul meu e de plimbare-n frunze și de aer în doi. Și mă odihnesc, m-a obosit visul ăsta vechi și așteptarea…

 

7 thoughts on “Mi-e luni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *