N-am


N-am ochii tăi
Să-ți văd lumea prin gene
Și nici retin-albastră
Să simt viața senin,
Dar ochii mei alene
Au toamna în fereastră,
Iar văzul… feminin:
Să coloreze scene
Din suflul tău – venin.

N-am mâna ta
Să-ți simt sângele-n vene
Și nici degete lungi,
Să strâng inimi în palmă,
Dar mâna mea-n catrene
Se joacă, să n-ajungi,
Din bunătatea calmă,
Să smulgi, bacoviene:
Iubiri, lipite-n valmă.

N-am gura ta
Să-ți spun gânduri acute
Și nici buzele coapte,
Să cânt emoții mute,
Dar gura mea, iubite,
Se izolează-n în șoapte:
Să nu te mai ajute
Să-mi tulburi visu-n noapte
Cu doruri – prevăzute.

 

8 thoughts on “N-am

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *