Weekend devreme, până târziu

Suntem mulți. Conciși sau în excese, scunzi, înalți, diferiți și similari. Trăim râzând, cu poftă, cu sufletul întreg, molipsitor. Cântăm. Ne adună chitările în seri de poveste și vocile în melodie și cântăm. Până rămânem fără cuvinte, până nu mai suntem, până uităm că trăim în trupuri, pentru că sufletul dă pe dinafară. Și pentru că noi așa învățăm să trăim…

Ne îmbrățișăm zgomotos pe peroane, în zâmbete necunoscute, și nu ne pasă de ochii celor mulți. Pentru că suntem împreună și ni se scurge tinerețea prin pori, în armonie.

Ne pliem personal, suflet pe suflet. Ne amintim de noi cum eram, sub plapume strânse în jurul taliei, a poveste, și ne vorbim în nostalgii, în drumuri pe care până nu demult, le-am pășit singuri, în copilării încălțate cu șlapi de gumă, prăfuiți și tociți la capete. Ne plânge sufletul de amintire, dar râdem, pentru că povestea e caldă și perna e închegată în bucurie încă vie, frumoasă.

Gătim. Mărunțim povești printre ciuperci și roșii ciopârțite și ne declarăm cosmopoliți în gusturi italiene: pizza de casă, gătită cu dragoste într-o bucătărie care ne încape gălăgia regăsirii, cu glume.

Suntem mulți, suntem prieteni și drumul nostru se lărgește cu fiecare suflet, cu fiecare dar. Al oamenilor pe care îi recunosc în viața mea plin, a binecuvântare. Un weekend magic, cu somn în minus și viață în plus.

Un „aplauz” pentru voi! Să fie în sincron!:)

Pentru Mihai:

PS: Mâine îmi miroase a Sibiu… Revin cu povești târzii, peste două zile!

 

4 thoughts on “Weekend devreme, până târziu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *