Ai ochi de ciocolată,
Obraz de ciocolată,
Buze de-alune
De pădure.
Sprâncenele-s de zahăr
Brun, ca ochii mei,
Când râd,
Iar genele-s pline
De ciocolată rasă,
Întinsă,
Ca visele mele
Când zboară,
Răsfirate.
Ai mâini de ciocolată,
Și păr de ciocolată,
Caldă.
Iubirile-s de cacao,
Amară, ca zilele mele
Când taci,
Iar îmbrățișarea de vanilie
Fină,
Ca suflul meu,
Stins,
Când vii,
Fără să vii,
Fără să pleci.
Ai râs de ciocolată
Și umbră-n ciocolată,
Neagră.
Gându-i de zahăr cub,
Ars, ca pielea mea
Suferindă,
După soare,
Iar tu ești tot de ciocolată,
De-mi vine să cred
Că ciocolata ți-a-necat eul
În zahăr
Când visam
Că ești.
Pingback: Un “Străin” în lumea lui “1984″ – Camus şi Orwell faţă în faţă « bibliodevafiliala3
Bineînţeles că eu am dus ciocolatizarea şi-nspre alte culmi. 😛 Nu spui care!
😛 Ba sa spui!
Poezie facuta pe sufletul meu! 😀
😀 Ma bucur mult!:*