Ți-aș fi spus. Simplu. Ca un bună dimineața clișeic, intrând pe ușă odată cu hainele, cu mâinile, cu zâmbetul. Ca o ploaie grăbită, în ritm comun, fără muzică, dar cu înțeles în direcție. 
Ți-aș fi spus că nu există lume când ții ochii închiși. Că nu exiști, pentru că nu știi să privești când genele se strâng pe obraji, credule. Că tu doar vezi. Și pleci.
Ți-aș fi spus poate repede. Emotiv. Ca o respirație precipitată-n miez de seară, când te apropii de obrazul meu, în ironie alintată. Ca o împleticire forțată a degetelor, temându-se de singurătate. Ți-aș fi spus că nu sunt eu, când vii. Că mă pierd, ca umbra mea printre pași, când alerg. Că tu doar vezi. Și taci.
Ți-aș fi spus, pe cuvânt! Ca o descărcare de emoție ghemuită-n mijloc de suflet, cu rădăcini neuronale. Ca o bătaie de vânt indecisă, stinsă-ntr-o dispoziție de primăvară timpurie. Ți-aș fi spus că tu nu iubești când ești. Că nu simți, până ce amintirile te smulg și te adună într-un „ar fi fost frumos dacă”. Că tu doar vezi. Și uiți.
Îți spun pe cuvânt: tare frumos ai scris 🙂 !
Multumesc din suflet:)
da! conditia optiunii lasate ca sa fie-i una multumitoare pana si-ntr-o abordare total neutra, cand timpurile intersectiilor se vor fi consumat doar temporal fara ca indeplinirile de nazuinte sa fi fost realitate experimentata.
liniste, calm, pace interioara si feerie in zile speciale de nasteri inzapezite si reci de sperante si proiectii spre viitor fara vreo aruncare prea incompleta spre altarul posibilitatilor de implicare, ce duc si sustin realizarea! 🙂
Multumesc mult, Adi:) intotdeauna interpretezi la “alt” nivel! Si e bine ca o faci. 🙂 Craciun magic!
uneori am impresia ca imi traiesti viata 🙂
Cu totii cred ca ne traim unii pe altii cate un pic:)