Bagaj

dvq2l0_large
Mi-am pus casa-n bagaj;
A trebuit s-o-nghesui
Printre haine și gânduri
Neîntoarse.
Printre geamuri
S-au strecurat zăpezi
Și-un ger de Bucovină profundă.
Pe ușă au intrat zâmbetele,
Mărunte și largi,
Indecise sau familiare,
Multe,
Până s-a umplut bagajul
De mine.
Când am vrut să-l închid
S-au înghesuit oameni
În fermoare,
Distrați,
Să intre!
I-am întors din drum,
Pentru că nu încape
Nici acum
Atâta suflet
Într-un singur bagaj.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *