Să ne ignorăm puțin.
Tu să nu mă vezi
Când trec.
Eu să nu te văd
Când pleci,
Chiar dacă
Din toată joaca asta
O să rămână
Poate
O umbră.
Să ne ignorăm mai mult.
Tu să nu mă ridici
Când mă împiedic.
Eu să nu te ajut
Când simți,
Chiar dacă
Din tot non-schimbul ăsta
O să se-aprindă
Poate
O căință.
Să ne ignorăm cam mult.
Tu să nu-mi vorbești
Când te întreb.
Eu să nu-ți răspund
Când taci,
Chiar dacă
Din toată „vorbăria”
O să se stingă
Poate
O credință.
Să ne ignorăm total.
Tu să nu mă iubești
Când merit
Eu să nu te iubesc
Când vrei,
Chiar dacă
Din toată-nghesuiala
O să rămână,
Poate,
O poveste.
nuanțele acestui blog mă îmbie să-l adaug listei mele de sensibilități cu care aș fi onorat să sufăr o despărțire… un compliment cam deșucheat, recunosc, dar sincer.
E un compliment…aproape perfect:)
Multumesc!