Ești crudă, ploaie:
Te-ntinzi peste iarnă cu totul!
N-apucă lumină să cânte pe dealuri
Mai alb,
Peste frig.
Ești crudă, ploaie:
Te-ngrași pe trotuare-n oglindă!
N-apucă cizme să pască-n zăpadă,
Curat,
Peste urme.
Ești crudă, ploaie:
Te-alinți pe umbrele aprinse!
N-apucă gând să-și uite din rimă,
Din picuri,
Pe grindă.
Ești crudă, ploaie:
Ți-e rece căderea și plinul!
N-apucă soare să vândă căldură,
Uscată,
Pe buze.
Ești crudă, ploaie:
Te-ntinzi peste iarnă cu totul!
http://www.youtube.com/watch?v=XWh5YR8sVrI
..si ploua peste noi, in crud, in rece…si in gol 🙂
Super poezie 🙂
Frumos ai zis:)
As fi avut chef de o ploaie cu soare macar…
Multumesc!
Aici e cruda ninsoarea ca o sa devenim curand niste “oameni de zapada”…. Faina poezie!
E mai frumos cu zapada iarna:)
Multumesc mult!
Frumoasa si profunda poezia!
Bine ai venit:) Ma bucur mult ca iti place!
ideea e ca ploua sistematic si consecvent la fiecare strofa-n poezia ta. dar e bine ca doar in text o face!
🙂 seara buna!
A cedat teren zapezii pana la urma:) M-a ascultat.
Bine ca dai tu vina pe biata ploaie:P Vara trecuta o chemai in versuri! Nestatornico:)
Dau vina pe ploaie, cand ar trebui sa ninga:)
Dar ce pretentioasa sunteti, domnisoara:*