Curge strop peste uscat.
Aș zice că mi-e mică
Haina asta nouă,
Că mă strânge
Și mi-e cald.
Dar curge strop peste uscat
Și naște-n mine,
Plin,
O lume,
Molipsind goluri
De povești netrăite.
Crește ochi peste orbire.
Aș zice că nu văd
Cu lentila asta proastă,
Că mă neagă
Și mi-e întuneric.
Dar crește ochi peste orbire
Și vede-n mine,
Ușor,
Un vis,
Vânzând culoare
De gânduri uitate.
Iartă inimă din vină.
Aș zice că nu cred
Cu trupul ăsta găurit,
Că mă leagă
Și mi-e strâmt.
Dar iartă inimă din vină
Și lasă-n mine,
Greu,
Speranță,
Vestind început
De caldă neștiință.
