Dacă aș avea timp, poate ți-aș pândi gândurile la fereastră. Aș râde că nu știi nici acum că tăcerea ta e zgomotoasă, ca o ploaie rece după prea mult soare, ca tine când dormi și nu știi că vorbești prin somn. Și ți-aș citi pe buze când cânți fără sunet un cântec pe care îl știi de la mine, silabisind o amintire.
Dacă aș avea timp, poate ți-aș căuta scuze printre rânduri. Aș cântări bucuriile, prezența, absența, și ți-aș croi din gesturi înțelesuri, chiar și când lipsesc, ca atunci când simți durerea într-un deget pe care nu-l mai ai dintr-o nefericită întâmplare, ecou al celui care-ai fost. Și ți-aș șterge din vină cu buretele bucuriei trecute, fără spor, dar sincer…
Dacă aș avea timp, poate te-aș certa pentru că n-ai învățat să lupți pentru un om. Aș zâmbi în reacția ta confuză și ți-aș povesti cum, de fapt, prieteniile nu mor, dacă nu le ucizi, că trăiesc din seva unei idei comune, pe care o accepți responsabil și care cere prezență împărtășită, ca un suc pe care îl bem cu două paie și care nu se epuizează niciodată. Și te-aș acuza subtil de deshidratare…
Dacă aș avea timp, poate ți-aș desena alți ochi când dormi. I-aș preta pe o privire recunoscută, caldă, pe care ai uitat-o la ușă, când ai intrat fără să te descalți într-un suflet; ca atunci când te grăbești și te năpusești de-a valma în cameră, pentru că ți-ai lăsat cheile pe masă, și lași o dâră groasă de zăpadă pe covor. Și te-aș iubi puțin pentru ceea ce obișnuiai să fii lângă mine.
Dar nu mai am de mult “tot timpul din lume” pentru tine…
cât de dulce ești, Gabi! și cât de trist e ce ai scris…
Si lucrurile frumoase dor cateodata:) Dar trece… Punem plasture:P
*mega plasture, cu ciocolata*
Nici nu accept fara:))
Reblogged this on give a little bit more and commented:
De meditat asupra ideilor de aici! 🙂
Poftiti de cititi!
<>
Nici eu nu mai am tot timpul din lume. Se scurge mereu, pic cu pic si ma goleste sau ma umple, depinde de zi. (cu zambet sau fara).
Sa ne tot umple. Sa gasim motive si sa traim frumos!