Ar trebui să mai uităm de veacuri
Să ne sortim vieții muritori,
Din griji am strânge orele ca leacuri
Și ne-am trezi din vise creatori. Continue reading
Ar trebui
1 Reply
Monthly Archives: February 2013
Cafea?
De sfârșituri
Oamenii se îndrăgostesc de sfârșituri. Sunt ambalate frumos, în hârtie colorată și lumină, și copiază cosmetic începuturi autentice. Se agită câte un suflet când le privește de aproape, pentru că au urme de xerox pe margini. Altele își trăiesc plin dragostea perisabilă în copia proastă, până ce se epuizează total, în plin de suflet entuziast și naiv.
Continue reading
Prea mult
Nu-mi plac ochii
Când am privirile:
Prea mult palpabil
Într-un glob verde.
Ne-am molipsit de insuficiență,
A cărnii,
Și uităm
De nemurirea privirii
Care atinge,
Fără să atingă. Continue reading
Atât
Iubirea
E firavă. Are pielea albă și subțire, ca un strat fin de zăpadă pe pervaz, dimineața. O hrănim încet, cu răbdare. Altfel moare. Ca orice rotund umplut în grabă până la refuz…
E firească. Are zâmbetul moale, ușor curbat la vârfuri, ca o inimă trasă de mijloc, în două parți, de mâini jucăușe, copile, îndrăgostite de surâsuri. Continue reading
Păcat
Mai taie din umbră!
Se strânge pe casă,
Pe geamuri
Și pe obrajii cărunți
De zăpadă.
Și nu-i păcat
Să fie întuneric în casă
Și-n privire
Când e lumină-afară? Continue reading
Știi?
Știi când plouă vara
Și se plânge soarele
De frig,
Cu raza diformă
Pe-un obraz,
Tremurând a umbră?
Așa se simte
Mâna mea,
Despărțită de a ta,
Când te joci
Plecând. Continue reading
Balans
Se clatină timpul
Pe-o secundă.
În cădere,
Își scutură virgulele,
Punctele,
Și toate întrebările
Pe care nu le-am pus,
Așteptând. Continue reading
Ca atunci
Îmi vine să dorm
Când te văd.
E ca atunci când,
De prea mult soare,
Te-ntinzi sub patură
La umbră
Să respiri. Continue reading