Cresc oameni
Din necredința de ieri,
Credința de azi.
Își întind mâinile fine
Pe obraji,
Mângâind.
Le cresc ochi verzi
Din bucurie.
Își deschid guri
În zâmbete,
Din bunătate:
Atâta bunătate,
Încât doare.
Cresc oameni
Din dezamăgirea de ieri,
Bucuria de azi.
Își simt inima întinsă
În bătăi,
Mulțumind.
Le amețesc gândurile
De entuziasm.
Li se îmbrățișează sufletul
Din bunătate:
Atâta bunătate,
Încât zgârie.
Cresc oameni
Din căderea de ieri,
Înălțarea de azi.
Își grăbesc pașii,
În credință,
Simțind.
Li se desenează Dumnezeu
Din bunătate:
Atâta bunătate
Încât copleșește.
the day of the sun fix and bless the feelings inside the world! let’s just hope, right?
My hope came true. I can only hope further!:)
Da, incerc sa cred ca oricum cresc si atunci cand scad. Atata vreme cat ramane verde in urma, e OK.
E verde, e chiar primavara…