Ziua mea s-a născut
Dintr-o logoree perfidă.
Am hrănit-o intens,
Din straturi de non-sensuri
Și rutină.
A crescut mare,
Cât un balon umplut cu apă,
Până la refuz,
De un copil îndrăgostit
De extreme.
Iar acum tace,
Întinsă pe răspunsuri așteptate,
Digerând cuvinte,
Ca un gurmand nestăpânit,
Doborât de noapte.
