În ograda-n care ninge
De cinci ori pe săptămână
Se preling țurțuri pe grindă.
Se topesc și se alintă,
Obraji roșii de-ntâlnire,
Prinși în mână.
În ograda-n care ninge
De cinci ori pe săptămână
Se adună pași la ușă,
Și se-agață đe-o mănușă
Un bagaj smuls din zăpadă,
Pe fântână.
În ograda-n care ninge
De cinci ori pe săptămână
Se preling doruri pe poartă
Și se tot plânge de soartă,
O pisică-n foame crudă
De smântână.
În ograda-n care ninge
De cinci ori pe săptămână
Ne așteaptă mama-n ușă,
Cu plăcinta pe mănușă,
Și zâmbește cald la coru-n
„Sărut-mână!”
O pisica in forma de smantana ? Miam miam !
Doar in foame de smantana:P Dar si-n forme ar fi buna:D
Asa-i cand ai imaginatia bogata 😉
Si asa e frumos:D
Pingback: Ei scriu, eu citesc revine | In vise naive
Ce plagea pisicu’ ala gras al tau dupa ceva buuuun! Vicleanul!
Gras si frumos:))