E firavă. Are pielea albă și subțire, ca un strat fin de zăpadă pe pervaz, dimineața. O hrănim încet, cu răbdare. Altfel moare. Ca orice rotund umplut în grabă până la refuz…

E firească. Are zâmbetul moale, ușor curbat la vârfuri, ca o inimă trasă de mijloc, în două parți, de mâini jucăușe, copile, îndrăgostite de surâsuri.

E limpede. Are ochii adânci și privirea clară, ca o mare de culoarea nisipului, în transparență. O privim și ne molipsește de adevăruri. Minciuna îi taie crud din veșnicie. Ca orice noapte care hrănește zile, când nimeni nu se uită.

E ușoară. Are greutatea unui suflet mare, cizelat de bucurie și dualitate, dar simțit în carne fără cântar, pentru că e împărțit. Și se scaldă în sânge, nevăzut și ușor, ca un parazit așteptat, definitiv.

E a mea. A ta. N-o calculăm în grade, în secunde sau în greutate. Îi trăim frumos conținutul, împărțindu-l. Altfel moare. Ca orice poveste scrisă și necitită, pentru că nu o cunoaște nimeni.

0

0