Ar trebui să mai uităm de veacuri
Să ne sortim vieții muritori,
Din griji am strânge orele ca leacuri
Și ne-am trezi din vise creatori.

Ar trebui să mai cântăm din umbre,
Să le cârpim cu soare-n bun rămas,
Din noi să strecurăm din gânduri sumbre
Și să trăim zâmbind fără popas.

Ar trebui să mai golim din suflet,
Să-i mai tăiem din dragostea de ieri,
Din azi să mai scădem un mâine-n urlet,
Și să simțim prezent ca nicăieri.

Ar trebui să mai trăim din viață,
Să ne-o purtăm ca dar în piept și-n glas,
Să molipsim privirile de gheață
Cu dans credul, senin, din pas în pas.

0

0