Aleg măști:
Mă dor obrajii
De sinceritate
Iar ochii
Mă zgârie.
Parcă m-ar proteja
Masca asta verde
De mine însămi.
E simplă minciuna
Când mă iei în brațe
Pentru că nu sunt
Eu. Continue reading
Ironia măștii
2 Replies
Monthly Archives: March 2013
S-a schimbat ora
S-a schimbat ora de mult, de la „a fost odată”, de când credeam în fiecare zi ca într-un început inegalabil, entuziast în pașii necunoscuți și-n încântarea zâmbetului studențesc de pe hamacul albastru.
S-a schimbat timpul, de când minutele treceau în ore, așteptându-ți vocea la ușa de lemn lăcuit, cu picioarele în șlapii prăfuiți de vacanță. De când emoțiile gâtuiau cuvinte, în joacă, naiv, iar ochii furau distanțe până la obrajii tăi pigmentați într-o aluniță perfectă deasupra buzelor curbate în accent, atât de familiar. Continue reading
Când o să cresc mică
Scad. Când o să cresc mică, o să iau cu mine toate drumurile pe care n-am alergat, de teamă să nu fiu luată-n râs. Oamenii mari nu aleargă. Pășesc simplu și egal pe trotuar, admirând sunetul pantofilor pe piatră.
Continue reading
„Credulizare”
Mă strânge pielea
De dimineață.
În goană,
Am strâns în pori
Mâini, ochi, buze,
Sânge și praf,
Avid,
Non-selectiv,
Credul.
Mă strânge pielea:
De prea mulți oameni,
În mai puține suflete. Continue reading
De bine
Se ia un bine mic,
Aproape invizibil,
În căușul palmei.
Se tine strâns,
Până la primul contact
Cu un rău mare.
Se topește încet,
În mâinile străine,
Până se confundă răul mare
În binele mic
Și crește
Într-un bine comun
Mai mare.
Continue reading
Mixez
Mixez culori:
Din frunze, flori
Și gardul viu
De peste stradă.
Primăvara se joacă aprinsă
Până la colț.
În spatele casei,
Însă,
Tumori albe de iarnă
Hrănesc non-culoarea
Din temelie până-n streșini,
Palid. Continue reading
„Somnatica”
Mergem
Mergem.
Tu cu pașii lungi,
Căutând sfârșituri,
Eu cu pașii mici
Scrijelind începuturi.
Același drum,
Despărțit în priviri
Spre înainte:
Îți văd spatele
Când alergi,
În neștiință,
Și știu.
Mergem:
Tu înainte,
În pașii tăi.
Eu înainte,
În pașii mei. Continue reading
Salon nefumători
Nu-i loc
Nu scriu.
Te privesc docil
Ca un copil nou
Care vede ochi în privire
Pentru prima dată.
Ce ochi!
Migdală curbată,
Cu marginea-n gene
Și mijlocul verde-
Ce verde…
Ți-am spus doar
Că primăvara
Se-ascunde cel mai bine
În ochii verzi
Și
Nu-i loc de poezie
În cuvinte
Când privești. Continue reading