Știi oglinda rotundă,
Strânsă-n cui,
Cu pete ciudate
În reflexii?
Am spart-o!
Avea ceva din tine
În ochii mei
Și-mi încâlcea privirea
Când mă căutam dimineața
Doar pe mine.

Știi nasturele mov,
De la geaca de toamnă,
De care te agățai,
În îmbrățișare?
L-am rupt!
Avea mișcarea ta
Pe luciu
Și-mi agăța degetele
Când îmi aminteam seara
De tine.

Știi zâmbetul șui,
De pe fața străină,
Pe care o jucai
Fără voie?
L-am șters!
Avea chipul tău
Pe buză
Și-mi bloca nemurirea
Când alegeam prezenturi
Din trecuturi.

Ca un copil naiv,
Îndrăgostit de jucăria pierdută,
Mi-am stins toate focurile
În care am ars
Crezând
În suprafață.
Și
Acum adun zâmbete,
Pentru o jucărie nouă.
Chiar dacă
S-ar putea să mă coste
O mică veșnicie
Și toți pașii
Care mi-au rămas,
Simțind.

http://www.youtube.com/watch?v=SJy2fBF7Das

0

0