Miroase a ciupercă dezgolită, înecată în sos de smântână cu verdeață, a zâmbet stors din revedere, a bucurie prăjită, plânsă-n ceapă călită. Îmbie un miros de cafea proaspătă, îndoită cu lapte, asortată cu vișina din prăjitura mamei. Se-alintă abur de mâncare coaptă pe masă, în păr și-n porii calzi.

Plutește-un aer de Bucovină în vorbă cârlionțată tipic, adaptat dorului de casă. Mama se uită la meci, cu ochelarul strâmb pe ochi. Râdem, comentăm și scornim strategii de câștig. Nu știm despre ce vorbim iar asta face hazul profund și veselia autentică. „Luptă Steaua”-n iz de patriotism și chef de victorie. Că-s „de-ai noștri”.

6.30 a.m. Se trezește brusc. Sunet de aspirator adormit la 7 dimineața. Perna-n cap și morocăneli de copil trezit din somn fără voie. Nu-i cale de întoarcere. Mă simt ca acasă și-mi beau cafeaua cuminte. E cu lapte, așa că nu comentez.

E soare-n termopane și-un aer viu de primăvară curge pe pervaz. Miroase a curat și a pătrunjel. M-alint. Azi am voie. E vineri, e cald, e viață; iar apartamentul 37 se bucură de gustul nou încă de dimineață. Mi-e bine!
http://www.youtube.com/watch?v=RdrE1MYQ3Mg&list=PL228C9EFB6C8E5F5F&index=1

0

0