Viața n-are radical. Se consumă simplu, în fiecare om, pe-o mărime de suflet personalizată în nivel de putere. Drumurile se construiesc drept și amplu, în majoritate. Se definesc paralele pentru fiecare univers camuflat în conținutul unui om comun. Singurele excepții sunt perpendicularele trasate niciodată la fel pe câte vreun drum aleatoriu: o coincidență bizară de intersectare a două linii apropiate sau deloc similare, a două vieți unice.
Câteodată, prin vreo formulă magică, drumurile se includ: un drum mare acaparează un drum mai mic, o linie îngroșată o linie mai slabă, o inimă mare o alta mai mică. Împreună, își continuă drumul la nesfârșit, conștiente deodată de forța a două drumuri cu minusuri în consistență, atunci când își unsc puterile și își reglează inimile pe-o bătaie comună.
Nu există vreo formulă complexă care să insinueze vieți și rețete de succes. E simplu, aproape matematic. Am un drum al meu. Un număr definit de pași. O singură inimă. Câteodată, drumul meu se dublează. 1+1=2. Două drumuri paralele se apropie, ca într-o imagine fidelizând un punct de congruență între două linii paralele, care nu se întâlnesc niciodată. O iluzie optică binevenită. Alteori, drumul meu se confundă cu cel străin, dintr-o curiozitate hrănită de coincidență sau singurătate.
Atunci, trasez o linie simplă între cele două drumuri, perpendicular. Fără nuanțe. N-avem nevoie de mai mult, pentru că de aici înainte drumul meu crește sau scade, se consumă în cealaltă viață sau se îmbină într-un drum mai mare.
Viața n-are radical. O complicăm inutil, mâzgâlindu-i posibilități pe celule, până i se cufundă adevărul în aparențe mate. Drumul își cere pașii, sufletul sentimentele, gândurile scopul. Iar când sufletul își consumă puterea, cedăm. Firesc.
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii "Gării pentru doi".
,,Iar când sufletul își consumă puterea, cedăm. ” , cu toate acestea revenim…și poate că undeva, cândva, cineva unește liniile..contopindu-le, făcându-le o una, înghesuie două inimi făcând una mai mare, precum drumul pe care îl aduci în discuție. ,,Noi ştim că unu ori unu fac unu…Numai tu şi cu mine / înmultiţi şi împărţiţi/adunaţi şi scăzuţi/ rămânem aceiaşi…”. Indiferent de liniile perpendiculare, paralele, intersectându-se, ștergându-se, dispărând sau nu îți rămâne să mergi înainte, nu-i așa? O zi frumoasă!
Asa:)! Cedam putin, crestem mai mult, stergem, revenim, traim, pana… la cedarea finala… Ce simplu!
O zi frumoasa si tie!