Îmi schimb coperta.
Cea veche e uzată:
Are colțurile roase
Iar din albastru
I-a rămas doar ceru-n perspectivă.
Poate
Una verde
S-ar asorta mai bine
Primăverii
De sub pleoape.

Apoi
O să-mi prind coperta de soare.
Să-și coacă prin ambalaj
Conținutul,
Ușor crud în mijloc.
Poate
Unul copt
S-ar potrivi mai bine
Zâmbetului
Din obraji.

Iar
Când conținutul dă semne de bătrânețe
Îl dau spre restaurare.
O să-mi rămână sufletul mic
Și coperta o să-și strângă porii
De ani.
Poate,
Un conținut restaurat
S-ar plia mai bine
Sufletului
Din rezervă.

0

0